Câteodată mă gândesc că filmele cu Stan și Bran nu sunt chiar ficțiune. Și cu cât trece timpul mai repede, cu atât îmi dau seama că toate problemele trec pe la fiecare. Încep astăzi prin a vă spune că joia are sigur trei ceasuri rele. Eram destul de plictisit la serviciu. Nu că nu aș fi avut treabă, dar oamenii chiar nu vor să răspundă la telefon joia. Și așteptând eu liniștit să vorbesc cu ai mei dragi clienți, primesc un mesaj de la colegul meu de apartament: „Când ai pauză, give me a call!” Suspect și curios din fire, îi răspund și îi zic să-mi zică prin mesaj, pentru că nu sunt foarte ocupat. Îmi zice că nu poate scrie mesaje și că așteaptă să-l sun. Imediat ce (se sună de pauză) îl apelez. Draga noastră baie, s-a hotărât să ne facă o surpriză. Așa că a ales să facă puțină inundație. Nu de alta, dar ne obișnuiserăm deja fără apă caldă și nu ni se mai părea atât de dubios să facem duș cu apă rece. Țeava de la apa rece s-a spart. Norocul nostru că era el acasă și a oprit apa.
Aștept cu foarte mare nerăbdare să ajung acasă (mai ales că nu mai pot face duș nici cu apă rece) și nici bine nu închid ușa că mare forfotă se aude pe casa scării. Două bubuituri se aud în ușa noastră de la intrare. Mă uit pe vizor și îl recunosc pe șeful scării care era însoțit de un domn cu mustață. Deschid ușa și amabil din fire, zâmbind, îi salut. Primesc un răspuns cu mulți decibeli, din care aflu că tavanul băii vecinului de la trei este „făcut de comandă”. Minunat. Am coborât să rezolv problema, așa cum mi-a spus. În fața blocului nu era nimeni, vorbesc cu șeful scării și îmi zice că vine mai târziu pe la noi să vorbim. Am așteptat noi până pe la ora zece, frumos îmbrăcați (așa cum așteptam preotul de Ajun), dar nu a mai venit nimeni.
Vineri dimineață mă întâlnesc cu șeful scării și îmi zice că instalatorul poate ajunge la noi abia luni. (?!?!?!?!) Și noi ce facem până luni? Nervos, iritat și posomorât aștept să se termine și ziua de vineri (o zi la fel de neinteresantă) și mă întorc acasă. Vecinul de la trei nu a mai zis nimic de atunci (sper nici să nu mai zică) și instalatorul vine abia luni. Ok. Mai știți cum se spală oamenii la țară? Merg la fântână, aduc o găleată de apă rece și cu cănița toarnă câte puțin. Exact același lucru îl facem și noi, doar că noi folosim robinetul de la bucătărie.
Iată că weekend-ul vine cu o nouă surpriză. Vicepreședinta asociației de locatari îl caută pe proprietar deoarece acesta trebuie să participe la o ședință cauzată de datoriile uriașe de la asociație „Spuneți-i să vină, deoarece riscăm să rămânem și fără apă rece.” Oare se poate să apară mai multe probleme? Sau, mai stau și mă gândesc: „Dintre toate cele peste un milion de blocuri din București, cum oare l-am nimerit eu tocmai pe acesta...”
Viața e frumoasă, pentru că avem librării mari, care au toate cărțile și nu trebuie să așteptăm comanda. Magazinele sunt pline de mâncare și parcurile de umbră.
duminică, 10 august 2014
luni, 4 august 2014
Intrăm într-un soi de monotonie...
Nu am mai scris nu pentru că nu am avut timp sau chef, ci pentru că nu s-au mai întâmplat foarte multe lucruri care să necesite o postare. Încă de când am început acest nou blog m-am gândit că am să ajung la momentul în care nu voi mai avea așa de multe de spus, dar cred, că dacă scriu cel puțin de două ori pe săptămână, tot vă pot ține aproape de blogul meu, așa-i?
În ultima perioadă, nu am făcut nimic altceva decât să merg la serviciu. Weekend-ul s-a transformat în zi de rezolvat probleme pe care nu le pot rezolva în timpul săptămânii deoarece sunt mereu la birou. Partea cea mai frumoasă este când trebuie să mă apuc de făcut curat. Așa că eu și colegul meu de apartament, am petrecut iar câteva ore între mașina de spălat și produse de curățat. Întrebarea „ce mâncăm azi?” începe să mă irite. Și nu pentru că nu am avea bani cu ce să ne cumpărăm de mâncare, ci pentru că nu prea avem ce găti. Vrem ceva ce să țină de foame, să fie bun și să ne țină măcar două zile. Mai mult de atât, mai vrem și ceva dulce. Așa am ajuns să căutăm pe internet tot felul de site-uri de gătit și am descoperit că sunt și rețete video. Descoperire care ne-a amuzat copios. Am răs ca la un stand-up comedy și apoi am dat pe repeat câteva faze, pentru că erau foarte amuzante.
La serviciu e bine. E mai greu decât am crezut. E greu să vinzi oamenilor. Piața e plină de tot ce vrei și oamenii au învățat să zică nu. Această negație care, de-a lungul timpului, a omorât oameni, a despărțit familii sau a împiedicat nașteri. Mă gândeam într-o zi (după ce auzisem mai bine de o sută de variante de nu) cât de frumoasă ar fi viața dacă am fi mai optimiști și mai afirmativi. Cât de frumos ar arăta lumea dacă am ști să fim mai deschiși și mai toleranți.
Că aici e cald, nu cred că merită să vă mai zic. Eu m-am obișnuit deja să fac duș doar cu apă rece și nu mai simt că este atât de rece apa. Dar ce fac doi băieți când descoperă în baie un șampon pe care scrie „silver effect”? Am pus mâna pe telefon și am sunat-o pe colega noastră. Ne-a explicat ea că este un șampon care oferă nuanțe argintii. Bineînțeles, mi s-a părut foarte interesant să par mai bătrân și am aplicat șamponul la spălat. M-am uscat și am așteptat să apară nuanțele...
Așteptarea s-a încheiat a doua zi dimineață, după ce am sunat-o iar pe colega noastră și i-am spus că șamponul ei nu are niciun efect. Bineînțeles că noi nu știam că trebuia să ne spălăm mai întâi cu șampon normal și abia apoi să aplicăm „minunea”.
Ieri, după o zi lungă de serviciu, m-am delectat cu un film la cinema. Da, e foarte frumos că avem cinema (și e chiar aproape de noi). Am văzut filmul Lucy. Un film în care, personajul principal, Lucy, reușește să-și folosească creierul la capacitate maximă. Interesant este că regizorul a urmărit toată povestea făcând analogie la teoria evoluționistă și la regnul animal. Recomand filmul cu toată căldura.
Închei prin a vă spune la ce mă gândeam într-o seară înainte să adorm. Ce-ar fi dacă și noi (oamenii) am avea nevoie de un încărcător? Așa cum este nevoie pentru laptop, telefon, tabletă, calculator sau orice alt gadget pe care îl mai folosim? Vă imaginați ce interesant ar arăta lumea când ar rămâne fără baterie?
În ultima perioadă, nu am făcut nimic altceva decât să merg la serviciu. Weekend-ul s-a transformat în zi de rezolvat probleme pe care nu le pot rezolva în timpul săptămânii deoarece sunt mereu la birou. Partea cea mai frumoasă este când trebuie să mă apuc de făcut curat. Așa că eu și colegul meu de apartament, am petrecut iar câteva ore între mașina de spălat și produse de curățat. Întrebarea „ce mâncăm azi?” începe să mă irite. Și nu pentru că nu am avea bani cu ce să ne cumpărăm de mâncare, ci pentru că nu prea avem ce găti. Vrem ceva ce să țină de foame, să fie bun și să ne țină măcar două zile. Mai mult de atât, mai vrem și ceva dulce. Așa am ajuns să căutăm pe internet tot felul de site-uri de gătit și am descoperit că sunt și rețete video. Descoperire care ne-a amuzat copios. Am răs ca la un stand-up comedy și apoi am dat pe repeat câteva faze, pentru că erau foarte amuzante.
La serviciu e bine. E mai greu decât am crezut. E greu să vinzi oamenilor. Piața e plină de tot ce vrei și oamenii au învățat să zică nu. Această negație care, de-a lungul timpului, a omorât oameni, a despărțit familii sau a împiedicat nașteri. Mă gândeam într-o zi (după ce auzisem mai bine de o sută de variante de nu) cât de frumoasă ar fi viața dacă am fi mai optimiști și mai afirmativi. Cât de frumos ar arăta lumea dacă am ști să fim mai deschiși și mai toleranți.
Că aici e cald, nu cred că merită să vă mai zic. Eu m-am obișnuit deja să fac duș doar cu apă rece și nu mai simt că este atât de rece apa. Dar ce fac doi băieți când descoperă în baie un șampon pe care scrie „silver effect”? Am pus mâna pe telefon și am sunat-o pe colega noastră. Ne-a explicat ea că este un șampon care oferă nuanțe argintii. Bineînțeles, mi s-a părut foarte interesant să par mai bătrân și am aplicat șamponul la spălat. M-am uscat și am așteptat să apară nuanțele...
Așteptarea s-a încheiat a doua zi dimineață, după ce am sunat-o iar pe colega noastră și i-am spus că șamponul ei nu are niciun efect. Bineînțeles că noi nu știam că trebuia să ne spălăm mai întâi cu șampon normal și abia apoi să aplicăm „minunea”.
Ieri, după o zi lungă de serviciu, m-am delectat cu un film la cinema. Da, e foarte frumos că avem cinema (și e chiar aproape de noi). Am văzut filmul Lucy. Un film în care, personajul principal, Lucy, reușește să-și folosească creierul la capacitate maximă. Interesant este că regizorul a urmărit toată povestea făcând analogie la teoria evoluționistă și la regnul animal. Recomand filmul cu toată căldura.
Închei prin a vă spune la ce mă gândeam într-o seară înainte să adorm. Ce-ar fi dacă și noi (oamenii) am avea nevoie de un încărcător? Așa cum este nevoie pentru laptop, telefon, tabletă, calculator sau orice alt gadget pe care îl mai folosim? Vă imaginați ce interesant ar arăta lumea când ar rămâne fără baterie?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)