Câteodată mă gândesc că filmele cu Stan și Bran nu sunt chiar ficțiune. Și cu cât trece timpul mai repede, cu atât îmi dau seama că toate problemele trec pe la fiecare. Încep astăzi prin a vă spune că joia are sigur trei ceasuri rele. Eram destul de plictisit la serviciu. Nu că nu aș fi avut treabă, dar oamenii chiar nu vor să răspundă la telefon joia. Și așteptând eu liniștit să vorbesc cu ai mei dragi clienți, primesc un mesaj de la colegul meu de apartament: „Când ai pauză, give me a call!” Suspect și curios din fire, îi răspund și îi zic să-mi zică prin mesaj, pentru că nu sunt foarte ocupat. Îmi zice că nu poate scrie mesaje și că așteaptă să-l sun. Imediat ce (se sună de pauză) îl apelez. Draga noastră baie, s-a hotărât să ne facă o surpriză. Așa că a ales să facă puțină inundație. Nu de alta, dar ne obișnuiserăm deja fără apă caldă și nu ni se mai părea atât de dubios să facem duș cu apă rece. Țeava de la apa rece s-a spart. Norocul nostru că era el acasă și a oprit apa.
Aștept cu foarte mare nerăbdare să ajung acasă (mai ales că nu mai pot face duș nici cu apă rece) și nici bine nu închid ușa că mare forfotă se aude pe casa scării. Două bubuituri se aud în ușa noastră de la intrare. Mă uit pe vizor și îl recunosc pe șeful scării care era însoțit de un domn cu mustață. Deschid ușa și amabil din fire, zâmbind, îi salut. Primesc un răspuns cu mulți decibeli, din care aflu că tavanul băii vecinului de la trei este „făcut de comandă”. Minunat. Am coborât să rezolv problema, așa cum mi-a spus. În fața blocului nu era nimeni, vorbesc cu șeful scării și îmi zice că vine mai târziu pe la noi să vorbim. Am așteptat noi până pe la ora zece, frumos îmbrăcați (așa cum așteptam preotul de Ajun), dar nu a mai venit nimeni.
Vineri dimineață mă întâlnesc cu șeful scării și îmi zice că instalatorul poate ajunge la noi abia luni. (?!?!?!?!) Și noi ce facem până luni? Nervos, iritat și posomorât aștept să se termine și ziua de vineri (o zi la fel de neinteresantă) și mă întorc acasă. Vecinul de la trei nu a mai zis nimic de atunci (sper nici să nu mai zică) și instalatorul vine abia luni. Ok. Mai știți cum se spală oamenii la țară? Merg la fântână, aduc o găleată de apă rece și cu cănița toarnă câte puțin. Exact același lucru îl facem și noi, doar că noi folosim robinetul de la bucătărie.
Iată că weekend-ul vine cu o nouă surpriză. Vicepreședinta asociației de locatari îl caută pe proprietar deoarece acesta trebuie să participe la o ședință cauzată de datoriile uriașe de la asociație „Spuneți-i să vină, deoarece riscăm să rămânem și fără apă rece.” Oare se poate să apară mai multe probleme? Sau, mai stau și mă gândesc: „Dintre toate cele peste un milion de blocuri din București, cum oare l-am nimerit eu tocmai pe acesta...”
Viața e frumoasă, pentru că avem librării mari, care au toate cărțile și nu trebuie să așteptăm comanda. Magazinele sunt pline de mâncare și parcurile de umbră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu