duminică, 27 iulie 2014

Meditații de duminică

Sunt multe motive pentru care am ales să mă mut în București, dar unul dintre ele este că îți oferă diversitate în weekend. Adică poți să te distrezi cum vrei și cu bani puțini, dar și cu bani mulți, evident. Eu, spre exemplu, am ales să ies cu doi prieteni ieri. Și după ce am descoperit și o parte din cartierul Titan, am ajuns în parcul Herăstrău. Vreau să spun acum că Bucureștiul nu este chiar atât de plin de praf, asfalt încins și blocuri gri și murdare. Bucureștiul are parcuri uriașe, care sunt așezate chiar și în centru și care sunt adevărate oaze de liniște. Parcurile sunt curate, sunt bine întreținute și ce poate fi mai frumos decât să stai pe iarbă, la umbra unor copaci bătrâni și să de bucuri de natură. Flori, păsări, copii care abia învață să meargă, filme în aer liber, concerte la metroul de la Universitate, concursuri de sport, sau de ce nu, filme și muzică proiectate chiar în Gara de Nord. Bucureștiul oferă de toate, pentru toți, iar cel mai important lucru este că, toate cele menționate de mine, sunt GRATIS. Nu trebuie decât să ai o cartelă de metrou cu două călătorii și o sticlă de apă la tine. În rest, bucură-te de weekend.

Azi e duminică. Ziua în care ar fi frumos să ne întoarcem privirea către Dumnezeu și să-i mulțumim pentru tot. De când am ajuns, am căutat cu privirea, curios, bisericile. Nu sunt multe, dar sunt micuțe, vechi și emană energie pozitivă. Alături de mine este o bisericuță albă, din lemn, cu perdeluțe la geamuri și o grădină nu prea îngrijită. Săptămâna asta nu am văzut pe nimeni să se oprească la poarta bisericilor și să facă cruce. Nu am văzut niciun magazin care vinde iconițe, niciun călugăr care strânge bani pentru biserică și nici nu am auzit pe cineva vorbind despre Dumnezeu. Oare mai are loc Dumnezeu într-un București atât de agitat? Mai știu oamenii că pe lângă serviciu, mâncare și distracție, mai este o latură ce trebuie îngrijită. Acasă (în Suceava) duminica dimineața auzeam mereu clopotele bisericilor. Trei biserici sunt doar la mine în cartier. Și oamenii merg înspre ele.

Dar poate nici măcar nu este vina noastră (a oamenilor). Poate societatea s-a construit în așa natură încât nimic să nu mai fie important decât realitatea imediată. Totul se învârte în jurul banilor și a mâncării. Trăim ca să mâncăm, nu mâncăm ca să trăim. Cu bani putem cumpăra orice, dar viața nu se poate cumpăra.
Și iată-mă ajuns într-o zonă de meditație profundă. Nu acesta era scopul postării de astăzi, dar duminica, este ziua în care nu-ți vine să faci nimic. Poate să ieși pe după-amiază într-un parc mare și să te plimbi o oră cu bicicleta. Dai drumu la muzică, îți pui căștile în urechi și pedalezi de-a lungul parcului, mergi peste podul care acoperă lacul și urmărești linia copacilor ce fac umbră asfaltului obosit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu