Ne apropiem de finalul primei săptămâni de București și este momentul perfect să facem un bilanț. Este, cred, cea mai nebună săptămână pe care am trăit-o până acum. Am mers aproximativ vreo 60 de kilometri săptămâna asta, am fost la diferite interviuri și am reușit să mă angajez. Dar, cel mai mult mi-a plăcut ziua de vineri. De ce? Pentru că a trebuit să scot câteva acte. Și cum România este fruntașă în birocrație, hai Alex dragă și caută xerox-uri, poșta sau o secție de poliție de unde îți poți scoate cazierul.
Știați că nimeni nu știe unde sunt secțiile de poliție? Nici chiar polițiștii comunitari care se plimbă pe stradă. Singurul de la care am aflat o informație consistentă a fost un domn care vinde bilete la Bingo. Și pe lângă faptul că am găsit o secție de poliție foarte departe, poșta era și mai departe de acea secție. Și schimbă metrouri, stai la rând, ceartă-te cu doamna de la poștă care nu știe să scrie la calculator și apoi mergi la poliție și rezolvă-ți problema. Încă un lucru demn de notat este că atunci când întrebam despre poliție, oamenii se speriau și se simțeau într-o postură defensivă. Odată ajuns la sediul firmei cu toate actele, am intrat în biroul șefei. Acolo mai era o domnișoară care a luat job-ul. Întâmplarea face că și ea a terminat tot Litere (în București) și stă pe o stradă paralelă cu a mea. Dar, am avut marea împlinire de a demonstra, încă odată, că bucovinenii, sunt buni și că universitatea din Suceava nu e așa de nesemnificativă (cum ar crede unii). Aveam de făcut o caracterizare și eu am făcut-o imediat. Domnișoara însă, s-a cam chinuit să-și găsească cuvintele. Sunt grele propozițiile care au și subiect și predicat...
Ok, asta am rezolvat-o. Dar ce spuneți de următoarea întâmplare? Eu, de când am venit, nu am cumpărat bilet la RATB. Știți cu toții că nu sunt controloare în autobuz și controlul vine foarte rar (sau nu prea vine) și eu am de mers 4 stații de la mine acasă la metrou. Nu e așa mult. Așa că am căzut de acord (eu cu mine) să nu mai dau 1,3 lei pe RATB. Zis și făcut. Și timp de o săptămână așa am făcut. La polul opus se află colegul meu de apartament. El își plătea fiecare cursă și zicea că e mult mai sigur și ușor așa, decât să stai cu stresul că te prinde (are și el dreptate). Ieri însă, s-a hotărât să nu mai plătească autobuzul. Ghiciți ce?? L-a prins controlul.... Bineînțeles, scuzele de rigoare, „știți că eu...” „probabil nu a mers...”, dar nici pomeneală. Domnul „controlor” știa una și bună; trebuie să taie chitanță și să primească banii. Ca să vezi ironia sorții. Eu tot nu am luat măsuri în acest sens, dar știți voi vorba cu ulciorul, nu?
În ceea ce privește mâncarea, aseară mă simțeam ca o mamă plictisită. Nu știam ce să mai fac de mâncare. Cred că vă dați seama că în cartea mea de rețete sunt doar 2, 3 feluri. Așa că ieri, intrasem în panică de idei. Habar nu aveam ce să mănânc. În cele din urmă am găsit ideea perfectă. Cartofi deja tăiați și congelați, îi pui în ulei încins și...poftă bună. Mai adaugi puțină mozzarela și un ou și așa arată cina perfectă.
Am încheiat săptămâna cu o bere la doză și aștept weekend-ul. Sunt curios ce-mi oferă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu