joi, 31 iulie 2014

Timpul se calculează în ore. (vorbim despre profit, nu despre zâmbete)

Am promis că scriu despre timp. Iată-mă scriind. Iar. M-am uitat peste ce am mai scris eu și mai am vreo două eseuri despre timp. Poate că mă fascinează timpul, sau poate că mă sperie. Nu știu de ce scriu atât de mult despre asta. Și nu sunt singurul care face asta (sau a făcut). Și M. Proust și T. Mann au scris. Bineînțeles, au scris mai mulți, dar despre ăștia doi îmi amintesc acum.

Timpul fuge mai repede decât ați putea să vă imaginați. În București timpul nici nu se mai calculează în minute. Cea mai mică unitate de măsură a timpului este ora. Totul se rezumă la „ajung într-o oră”, „fac o oră până la tine”, „maximum o oră”. Toată viața se calculează în ore. Și cred că e încă bine, mai tristă va fi povestea poate când timpul se va calcula în zile, sau poate nu se va ajunge la asta niciodată. Dacă luăm în considerare cam cât de repede evoluează tehnologie, există posibilitatea, ca undeva în viitor, să se inventeze și alte unități de măsură care să fie mai mici decât secunda/miimea de secundă.

Dar până se va ajunge acolo, eu vă zic azi că în timp se calculează și trezitul de dimineață (cu o oră mai repede să ies din casă) și apoi mai calculez o oră până ajung la serviciu. Cum e la serviciu? Păi cum să fie... În ore calculez conversațiile la telefon și tot o oră e pauza mare și o oră e trainingul și o oră mai e până se termină programul. O oră îți trebuie să înveți speech-ul. Într-o oră reușești să vinzi tot, sau nimic. Mi-am propus să mă mai uit încă odată la The Wolf of Wall Street. Sunt sigur că acum l-aș înțelege altfel. (sau poate acum l-aș înțelege).

 Dacă mi-ar fi spus cineva că primul meu job în București va fi în domeniul vânzărilor, i-aș fi râs sarcastic în față. Nu aveam nicio idee (ascunsă măcar în subconștient) despre ce înseamnă vânzările (fie ele directe sau prin telefon). Este o lume nouă pe care eu abia o descopăr. Asemeni unui copil căruia masa din bucătărie îi pare uriașă și străină, așa și mie mi se pare lumea asta. Este fascinantă. Sunt interesante toate tehnicile de abordare. Totul este nou și tentant. Vrei să știi mai multe, vrei să înveți mai multe și cel mai important... vrei să fii cel mai bun. Te interesează să vinzi mai mult decât X sau Y. Ești tentat să promiți marea cu sarea pentru o vânzare. Dar nu o faci! Îți amintești că în urmă cu ceva timp, îți spunea bunica ceva despre bunul simț și despre adevăr/dreptate. Și onest și sincer începi să vinzi. Mai greu, dar vinzi.

Am avut grijă până acum să le zic tuturor că sunt din Suceava. Toată compania știa. Și asta am să fac mereu. Am să mă bucur mereu de condiția de „moldovean” (bucovinean) și am să fiu mereu mândru cu Suceava mea. Orașul care m-a format ca om, orașul în care am fost educat și pregătit pentru societate. Suceava mi-a oferit tot ce aveam nevoie și acum mulțumesc pentru tot.

Nu, nu sunt melancolic și nicidecum nu tânjesc după ce a fost. Sunt mai pregătit ca niciodată pentru mai mult. Dar nu am să fiu niciodată un „bucureștean”. Mereu voi fi moldoveanul sincer și vesel.

În altă ordine de idei, astăzi se certau vecinii pentru locurile de parcare, conversații pline de dovada bunului simț și a educației alese. O conversație pe care eu am urmărit-o liniștit de la geamul bucătăriei de la etajul al patrulea. Și încă ceva. Dacă toată lumea îmi zicea în Suceava că merg prea repede, se înșela. Oamenii, aici, merg mai repede decât mine. Sunt mereu cu un pas înaintea mea. Dar azi am reușit să prind metroul schimbând la Unirii și azi am reușit să prind și loc în metrou. Este foarte interesant să vedeți ce tehnici interesante au oamenii. Cum reușesc ei să prindă locul pe scaun în metrou încă dinainte să urce. Sau să vedeți  ce frumos arată grupurile de oameni, dimineața la ora opt, care merg ca niște roboței teleghidați. Toți în același pas, balasându-se de pe un picior pe altul. Să vedeți cum nimeni nu are nicio expresie și nimeni nu mai realizează pentru ce sunt făcute colțurile gurii. Oamenii nu mai zâmbesc pentru că nu au Timp. Au o oră să ajungă la serviciu. Sunt plătiți pentru profit, nu pentru zâmbete.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu