Și iată că de-acum am intrat oficial și pe piața muncii din România. De-a lungul timpului am tot lucrat. Am fost pe la radio, teatru, tv sau am făcut diferite promoții. Toate acestea au contribuit la formarea mea pe plan personal și profesional. Acum însă, am un job oficial. Am trăit un sentiment extraordinar atunci când m-au sunat angajatorii și mi-au zis: „Bun venit în echipa noastră!” De fapt povestea stă puțin diferit.
Ieri am hotărât să nu ies din casă. Mai mult sau mai puțin voită a fost dorința mea. Fiindcă banii nu se fac cu ciocanul și nici nu am markere atât de bune cu care să desenez hârtii cu cifre pe ele, cea mai bună soluție a fost să stau în casă. Deși, nici măcar asta nu garantează că nu cheltui bani?! La fel ca toată săptămâna, ieri a fost foarte cald și nici laptop-ul nu mă mai ajuta să „pierd timpul”. Așa că, cea mai bună soluție pentru a folosi timpul în favoarea mea, a fost să citesc. Mi-am luat de acasă o singură carte (nu mai aveam loc de oale, tigăi, linguri, prosoape, etc.) și ieri a fost momentul perfect pentru a o începe. Este vorba despre Pascal Bruckner - Luni de fiere și tratează criza cuplului modern, sătul de monogamie. „Oare este bine să trăim în convenția de a fi împreună cu jumătatea până la capătul vieții, cu riscul de a ne distruge reciproc?” Aceasta este întrebarea pe care o propune romanul. (Promit să vin cu răspunsul când voi termina de citit cartea).
Pierdut așadar printre personajele romanului, aud telefonul sunând. Citesc pe ecran, văd că e compania la care doream să mă angajez. Las să sune o dată, de două ori, nu puteam să răspund, îmi bătea inima foarte tare și transpirasem într-o secundă cât pentru toată ziua, răspund în cele din urmă și aflu că este vorba despre un răspuns pozitiv. Repet, un sentiment extraordinar de frumos am trăit când am auzit asta (vă invit să-l încercați și voi).
Acum, când sunt cu mintea limpede, îmi dau seama cât de mult m-a ajutat facultatea. Noroc că am terminat-o și acum sunt pregătit (datorită ei) să intru pe piața muncii. Nu știu ce mă făceam fără ea. Vă dați seama? Cum mă angajam eu în vânzări dacă nu știam totul despre sintaxa frazei în limba română? Nu mă băga nimeni în seamă dacă nu terminam Literele.
Ziua a continuat la fel de liniștită. Merge perfect sintagma „liniștea dinaintea furtunii” deoarece azi, va fi o zi lungă. Foarte lungă.
În încheiere vreau să mai zic un singur lucru. Una dintre cele mai bune prietene ale mele s-a logodit ieri. Nu-i așa că e emoționant? Și eu nu am fost prezent la cererea în căsătorie... Felicitări și promit să fiu prezent la nuntă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu