Viață de „om mare”

Diminețile încep de fapt simplu. Un bol de lapte cu cereale, apoi o cafea fierbinte. Mai arunc un ochi pe facebook și scriu pe blog. Simplu și frumos. Dar cu toate acestea, zilele se descoperă diferit cu fiecare oră ce trece. (Că tot am meditat asupra duminicii.) Prima zi de muncă mă găsește ca pe un copil care, în prima zi de școală e emoționat până la lacrimi. Nu știam exact la ce să mă aștept. Știam că e o companie mare, știam că trebuie să încep un coaching, dar nu știam cum va fi.

Drumul l-am învățat deja. Nu e așa complicat pe cât mi s-a părut la început. Dar aglomerația de dimineață/ seară nu se compară cu nimic. Ideea stă în felul următor: dimineața toată lumea miroase bine. Oamenii sunt destul de tăcuți (abia s-au trezit și n-au chef de drumul pe care îl parcurg poate de ani buni), dar seara... Noroc de geamurile deschise care mai primesc câte o bucată de aer din afară (curat să zicem).

Companie mare, oameni mulți, gălăgie, nervi, stres, plânsete, concedieri sau angajări, glumițe, ironii subtile, râsete sau discuții despre cărți, filme, muzică sau artiști. Toate astea se întâmplă într-o singură zi. În prima mea zi din restul vieții de „om mare”. Chiar mă gândeam astăzi de ce oare mi-am dorit eu să se termine mai repede facultatea și să mă angajez? Chiar nu știam ce înseamnă asta. Adică, fiți atenți: dimineața te trezești la 7, mănânci, bei cafea și la ora 8 ieși din casă. Ajungi la serviciu, muncești și aștepți pauzele. Seara te îndrepți spre casă și te gândești că frigiderul e gol și nu prea ai chef de gătit, ai de pus haine la spălat și trebuie să mai înveți ceva pe a doua zi. Și așa va arăta toată săptămâna. Sâmbătă vei fi prea obosit să ieși, iar duminică nu vei sta mult deoarece luni lucrezi de dimineață. Serios?! Așa arată viața de „om mare”? Unde-mi rămân ieșirile târzii din timpul săptămânii și chiulurile de la cursuri doar pentru că nu aveam chef să merg... Something went wrong...